Dragu-mi-i de tine, lele,
Dragu-mi-i mi de gura ta,
Vin’ acasă să-mi fii băcița,
Mandră dragă mea.
Dragu-mi-i de tine, lele,
Dragu-mi-i mi de gura ta,
Vin’ acasă să-mi fii băcița,
Mandră dragă mea.
Ca de dorul tău, mandră, mor și eu,
Mor, mandruță, de-al tău dor,
Că nu mi-i ușor.
Vină, dragă, mândruța,
Vină, Ana, draga mea,
Vină, mandră, sus pe munte,
Să-mi dai gura ta.
Vină, dragă, mândruța,
Vină, Ana, draga mea,
Vină, mandră, sus pe munte,
Să-mi dai gura ta.
Ca de dorul tău, mandră, mor și eu,
Mor, mandruță, de-al tău dor,
Că nu mi-i ușor.
Sus pe munte, pe imaș,
Nu ne trebuie naș,
Nici popă să ne cunune,
Numai noi pe lume.
Sus pe munte, pe imaș,
Nu ne trebuie naș,
Nici popă să ne cunune,
Numai noi pe lume.
Ca de dorul tău, mandră, mor și eu,
Mor, mandruță, de-al tău dor,
Că nu mi-i ușor.
Ca de dorul tău, mandră, mor și eu,
Mor, mandruță, de-al tău dor,
Că nu mi-i ușor
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința puternică a unui bărbat pentru iubita sa, chemând-o să se întâlnească pe munte, departe de lume. El își declară dragostea și dorul profund, simțind că nu-i este ușor fără ea.