A
Cei mai frumoși ani ai tinereții
Prin străini eu i-am pierdut, mă
Dar sunt fericit, mă-ntorc acasă
Și de toate mi-am făcut, mă.
Cei mai frumoși ani ai tinereții
Prin străini eu i-am pierdut, mă
Dar sunt fericit, mă-ntorc acasă
Și de toate mi-am făcut, mă.
B
Țară, dulce țară
Nu te-aș fi lăsat,
Nu de bine am plecat, mă
Am plătit cu lacrimi
Tot m-am întrunit
Și tot ce-am agonisit, mă.
Țară, dulce țară
Nu te-aș fi lăsat,
Nu de bine am plecat, mă
Am plătit cu lacrimi
Tot m-am întrunit
Și tot ce-am agonisit, mă.
A
Nici în două vieți eu n-aș fi strâns ceva
Dar greu mă pot bucura, mă
Că doru’ ascuns a-ngenunchiat
Și săracă-i inima mea, mă.
Nici în două vieți eu n-aș fi strâns ceva
Dar greu mă pot bucura, mă
Că doru’ ascuns a-ngenunchiat
Și săracă-i inima mea, mă.
B
Țară, dulce țară
Nu te-aș fi lăsat,
Nu de bine am plecat, mă
Am plătit cu lacrimi
Tot m-am întrunit
Și tot ce-am agonisit.
Țară, dulce țară
Nu te-aș fi lăsat,
Nu de bine am plecat, mă
Am plătit cu lacrimi
Tot m-am întrunit
Și tot ce-am agonisit, mă.
A
Parcă-n orice loc mă simt om străin
Cine-s eu cu adevărat, mă?
Sunt același om, om cu suflet bun
Ce țara nu și-o uitat, mă.
Parcă-n orice loc mă simt om străin
Cine-s eu cu adevărat, mă?
Sunt același om, om cu suflet bun
Ce țara nu și-o uitat, mă.
Țară, dulce țară
Nu te-aș fi lăsat,
Nu de bine am plecat, mă
Am plătit cu lacrimi
Tot m-am întrunit
Și tot ce-am agonisit, mă.
Că așa-i viața, o parte mi-o dat
Și pe zece mi-o luat, mă
Da’ s-o sfârșit chinu’, vin la casa mea
Și-acol’ n-oi mai pleca, mă
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund de casă și sacrificiile făcute de cei care au plecat în străinătate. Vorbește despre întoarcerea acasă ca o eliberare din chinuri și o regăsire a identității.