Teleorman, pe malul tău
Crește iarbă și dudău,
Iarba crește, se cosește,
Cin’ mi-e drag nu mă-nsoțește,
Căci cu cine am cosit
S-a dus și n-a mai venit.
Teleorman, de-aș ști-nota
Ție m-aș alătura
Și pe malul tău m-aș duce
Asfințitul să m-apuce
La Gheorghe cu gură dulce
Și cu casa la răscruce.
Teleorman, pe malul tău
Pașii mi-i îndrept mereu,
Tu curgi, Teleorman, la vale,
Cât este ziua de mare
Mândrele îți ies în cale
Cântând plaiurile tale.
Teleorman, râu liniștit,
Cu tine-am copilărit
Și tot la tine-am venit,
Of, ce viață mai era,
Când Gheorghiță mă iubea,
Colțul ierbii se ivea
Și venea primăvara,
Colțul ierbii se ivea
Când venea primăvara
Și pădurea lăstărea,
Dar Gheorghiță mă iubea.
Vers refren:
Lele, lele, lele!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia pentru o iubire din trecut și amintirile legate de copilărie petrecută pe malul râului Teleorman. Vorbitorul își amintește cu drag de Gheorghiță și de vremurile simple de odinioară, marcate de frumusețea naturii.