Omule, ia seama bine
Câte-au trecut peste tine,
Lasă-ncolo relele
S-o adună-ți mințile,
Pomul vieții-ngălbenește,
Privirea ți-o risipește.
Scara vieții e prea mare
Vrea s-o urce fiecare,
Atinge o treaptă, două,
Visează că urcă nouă,
Viața are haine multe,
De unii neprețuite.
Nu s-a născut nimenea
Ca să-și cunoască soarta,
Ea te duce, ea te-ntoarce,
Omule, tu n-ai ce-i face,
Omule, viața e scurtă,
De-aia trebuie trăită,
Ea-ți arată căile,
Tu numără-i urmele!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a importanței de a trăi în prezent. Ea îndeamnă la introspecție și la conștientizarea faptului că destinul este imprevizibil, iar viața trebuie trăită cu înțelepciune.