Jiule, Jiețule,
Ce vii așa repede,
Te grăbești la Dunăre,
A mare și tulbure,
Jiule, Jiețule,
Te grăbești la Dunăre
Să te pierzi, băiatule,
Jiule, Jiețule!.
Jiule, eu te-aș ruga
Să oprești în Craiova,
Să stai doar o zi și-o noapte
Să-mi văd dragostile toate,
Jiule, Jiețule,
Mai la vale de Podari
Că sunt olteni gospodari,
Jiule, băiatule!.
Din Craiova de-i pleca
Eu ți-oi urmări calea,
Să ne oprim la Zăval
Unde opreai an de an,
Jiule, Jiețule,
Să vedem oltencele
Cum înălbesc pânzele,
Jiule, băiatule!.
Când ieși din Oltenia,
Jiule, tu nu uita
Nici de unde-ai izvorât
Și unde-ai copilărit,
Jiule, Jiețule,
Că-n Bechet de mi-oi intra
Te-o lua Dunărea cu ea,
Nu știe ce e mila.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o legătură profundă cu râul Jiu și locurile natale din Oltenia. Persoana își exprimă dorința ca râul să poposească în anumite locuri și își amintește cu drag de locurile copilăriei.