Ion Pribeagu – Clasic Sau Modern

Clasic sau modern.
Blauspitz, fabricant de nasturi
Și cu sucursale în țară
Avea tender și-o soție
De-o frumusețe rară.
Pe când Sulizom Naftule
Un om simplu și în state
Era lucrător cu ziua
Pe la electricitate.
Nu-și vorbiră niciodată
Nici în zori și nici pe seară
Ce-și spuneau doar „bună-ziua”
Când se-ncrucișau pe scară.
Lunile au trecut în goană
Mai cu soare, mai cu vânt
Și-n toată vremea sta
N-au schimbat nici un cuvânt.
Dar într-o zi măreață
Sub albastru policrom
Se-ntâlniră în piață
Și amândoi au spus „Salom”.
-N-ai idee domn Blauspitz
Cât de mult îmi pare bine
Și nici nu știi cât mă bucur
Că te-am întâlnit vecine!
Mi-ar fi drag să stau de vorbă
Să ne spunem câte-un dor
Că la urma urmei suntem
fiii aceluiași popor!
Mai o glumă, o butadă
Una caldă, una rece
Ce se aude nou prin lume
Și uităm că vremea trece.
Nu te superi domn Naftule
Dar vreau numai să-ți explic
Că pe noi socialmente
Nu ne apropie nimic.
Eu altfel de cultură
Dumneata, meșteșugar
De-aia nu știu ce anume
Am putea vorbi măcar.
Am să-ți dau numai o pildă
Că deși sunt fabricant
Însă îl știu pe Schopenhauer
Pe Sofocle și pe Kant.
Dumneata îl știi pe Dante?
Pe Gounod, pe Titian?
Îl cunoașteți pe Euripide,
Platon sau Aristofan?
-Drept e, cu savanți și cu genii
Nu pot cot la cot să merg
Pe-ăștia nu-i știu, dar matale
Știi pe unul Goldemberg?
-Goldemberg? Modern sau clasic?
Nici n-am auzit de el.
-Nu știu de-i modern sau clasic
Însă știu că-i tinerel.
Care vine în orice miercuri
Când ești dus la sucursală
Și se giugiulește strașnic
Cu soția dumitale!

Sensul versurilor

Piesa satirizează ipocrizia socială și culturală. Un fabricant arogant își etalează cultura, disprețuind un om simplu, dar este înșelat de soție cu un tânăr.

Lasă un comentariu