Cine-mi lovește-n inimă mereu?
La poarta ei închisă cine bate
Atât de surd, atât de greu –
Când noaptea s-a oprit la jumătate,
Cine-mi lovește-n inimă mereu?
O, Doamne, porțile sunt ferecate
Cu lanț și lacăt de păcatul meu.
Zadarnic bați în noapte, nu mai bate
Atât de surd, atât de greu –
La porțile din suflet ferecate.
Pe umbră toamnei zorile-s aproape;
Lumini de-argint se joacă-n heleșteu.
Bătaia ta tot sufletul să-mi sape
Atât de surd, atât de greu –
Prin nopți de toamnă zorile-s aproape.
O, Doamne, Dumnezeul meu!
Se-aprind în aur tânăr cer și ape,
Atât de clar sporesc mereu;
Lumina lor în suflet îmi încape
Cu tine, Dumnezeul meu!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare interioară profundă și o luptă cu sentimente de remușcare. În ciuda întunericului și a greutății trecutului, există o speranță puternică în credință și în lumina divină, care aduce pace și împăcare.