Mai mult era în ele – dar precum
Din florile culese de-a ta mână
Pe scrin în vase n-o să mai rămână
Decât părere, oglindire, fum.
Deși petale fragede duc încă
Pe ele roua și lumini de zori –
Buchete, amintiri de culori,
Fac umbra din pridvor și mai adâncă.
Mai mult era în ele – dar le ia
Aceste vorbe rupte în neștire
Sunt încă rourate de simțire.
Mai poartă-n ele încă vraja ta.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra pierderii și a amintirilor rămase dintr-o relație sau o perioadă trecută. Vorbele, asemenea florilor culese, păstrează încă o urmă a frumuseții și a emoției, dar sunt umbrite de trecerea timpului.