În geam își desfășoară pânza clar
Pe ape-nnoptate bricul lumii,
Lăsând să-i joace stelele prin funii —
Pe punte sufletul veghează iar.
Deschide stranii hărți cu vechi chenar,
Pe care zugrăviră șters străbunii:
Sirenele, Tritonii și Neptunii
Pe continentul încă legendar.
Să-și suie alții turmă-n transatlantic,
Debarce liniștit sub zgârie-nor
Pe țărmuri fără zei și vis baccantic.
Prin globuri străvezii ca porțelanuri,
La antipod te văd, nou Christofor
Columb, ivindu-te din oceanuri.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie interioară și o căutare a sensului, folosind metafora navigației. E un omagiu adus spiritului de explorare și descoperire, dar și o reflecție asupra pierderii valorilor tradiționale.