Pe soarele-nserării văd plopii nalţi din zare.
Pe drumurile strâmte, caravane-n şiruri rare
Merg eau învăluite de pace. Mori de vânt,
Cu aripi deschise izbite de pământ,
Păreau un cârd de berze zburând stângace. Line.
Ca valurile mării, călătoreau coline –
Şi lanuri de secară, de grâu şi de porumb,
Fugeau şi ele-n urmă văzduhului de plumb.
Şi casa străjuită de anii mei, deodată
În suflet şi sub plopii din zare, mi se-arată.
În pocnete de bice şi-n tropote de cai,
Intrai în amintire cu zgomotos alai.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie nostalgică înapoi în timp și spațiu, către amintirile copilăriei și casa părintească. Naratorul retrăiește momentele trecute, simțind o conexiune profundă cu natura și cu locurile familiare.