O foaie cade, zboară-o zi
Pe albe aripi de hârtie.
Nu încerca s-o mai reții
Viața ta ce se subție.
Copil râdeai când fâlfâi
Întâiul vânt ce-n gol adie,
Acum începi a te sfii
De-a calendarului stafie.
Pe apa timpului nu poți
Urca-napoi cu nici o luntre.
Și inima, un ceas cu roți,
Cum dă vecia s-o înfrunte,
Lăsându-ți tâmplele cărunte,
Ne culcă în sicriu pe toți.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii implacabile a timpului și apropierii inevitabile de moarte. Evocă un sentiment de nostalgie și melancolie, subliniind fragilitatea vieții.