Ca un nebun o noapte întreagă, piept la piept,
Îmbolnăvit de friguri, cu inima-nsetată
Te-am strâns luptând zadarnic să-mi sting dorința toată.
Ai adormit spre ziua – eu am rămas deștept.
Dormeai, parcă muriseși, cu fruntea aplecată,
Cu sufletul și trupul tot pângărit, – Iar drept,
Sătul de mine însumi, priveam prea înțelept
La masca de femeie pe fața ta de fată.
Și otrăvit de ură, străin – ca un străin
Nepăsător de tine – eram ca înainte.
Privirea mi-o întoarse iar sufletul hain.
Dar ai visat pesemne și când te-am revăzut
În albul dimineții, în care sfânt trecut
Curată ca o soră te odihneai cuminte?
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele de remușcare și vinovăție ale unui bărbat după o noapte petrecută cu o femeie. El se simte străin și incapabil să se conecteze cu ea, fiind măcinat de ură și de un trecut pângărit. Dimineața, o vede odihnindu-se, curată și inocentă, ceea ce îi intensifică sentimentele de regret.