Bunul meu prieten, n-am
nici un câine ca să facă ham!
Nicio mâță oarbă ca să țipe
la șobolani și la aceste clipe.
N-am un greier mic în grindă
veșnicia-n cântec să aprindă.
N-am un strop de seu, o lumânare
ca să-ți scriu misivă mare.
Iată un bătut de ger,
de hârtoape și de nopți de fier,
De stafii mărunte ca un zob
și durerii mele rob.
Ce să fac prin ceasul greu?
Morții putrezesc mereu.
Putrezește și Isus în gând,
Iată-l plângând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de singurătate și deznădejde. Vorbitorul se simte copleșit de greutățile vieții și de inevitabilitatea morții, pierzând chiar și credința spirituală.