Unde puiule de cuc, măi cucule,
Pământenii mei se duc, măi,
Copilașii cui rămân, măi, omule,
Până când părinții vin
Copilașii cui rămân, măi omule,
Până când părinții vin
Numai tu cucule știi, măi cucule,
De ce satele-s pustii măi
Casele nu au stăpân, măi omule,
Și de dor meleagu-i plin, măi
Casele nu au stăpân, măi omule,
Și de dor meleagu-i plin, măi.
Poate-acolo de departe,
Civena le face parte,
Dar acasă nucul verde,
Umbra în zadar și-o pierde, lume.
Cheamă-i cucule n-apoi, măi cucule
Că și lor li-i dor de noi, măi
Iar părinții bătrânei, măi dorule
Tot mai albi sunt fără ei, măi
Iar părinții bătrânei, măi dorule
Tot mai albi sunt fără ei, măi.
Poate-acolo de departe,
Civena le face parte,
Dar acasă nucul verde,
Umbra în zadar și-o pierde, lume.
Poate-acolo de departe,
Civena le face parte,
Dar acasă nucul verde,
Umbra în zadar și-o pierde, lume
Îi așteaptă țărișoara,
Să le-audă inimioara
Care undeva departe,
Pentru altă țară bate lume
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de casă și tristețea provocată de depărtarea de patrie. Vorbește despre satele pustii și despre dorința de a se întoarce acasă, subliniind impactul emigrării asupra celor rămași.