Ion Pachia-Tatomirescu – Stelele Dalbe De Sorcovit

Cling-cling-cling:
stele dalbe ning
peste câmp cu grâne
ce se țin de brâne,
peste hat cu dropii
ce legară snopii,
peste clăi de paie,
peste mușuroaie –
căși de șoboli,
prin grădini de școli..!
Cling-cling-cling:
stele dalbe ning
peste pătuiege
proptite-n toiege,
sub căciuli de fân,
trase pân’ la sân..!
Cling-cling-cling:
stele dalbe ning
pe pătule lungi,
de unde râd drugi
cu dinții de soare
către vrăbioare,
către vrăbioi
puși pe tărăboi..!
Cling-cling-cling:
stele dalbe ning
în livezi de meri,
pe blănuri de jderi,
pe dealuri, pe râuri
ca albastre brâuri,
pe coline line,
cu Luna vecine,
pe Muntele Roșu,
unde-i Soare-Moșu’,
prin codri de fagi,
între raze dragi;
ninge-ntre stejari
cu luceferi mari;
ninge-adânc de munți
printre brazi cărunți,
pân’ la noi pe frunți –
pini veverițoși,
glugi de eschimoși..!
Noi,
pruncuți de soi,
de luni și de joi,
azi vă sorcovim,
flori înveselim –
florile dalbe
ni se-nsalbe;
dalbe, de zăpadă,
la Moș-Timp pe spadă;
dalbe, ori de-arnici,
dintre țepi de-arici –
că și Domnul-Soare
s-a dus să se-nsoare;
la mireasa Lunii,
se-adună lăstunii,
din gura fântânii..!
Cling-cling-cling:
stele dalbe ning
printre șoimi de aur,
pe-al timpului taur;
printre oameni harnici:
azi, vestiți paharnici –
c-au în sărbătoare
comori de ninsoare –
o mândră lucrare
de la Mândrul-Soare
ce de mult nuntește
în munți, după creste:
în palat de-aramă,
cu zâna din ramă;
în palat de-argint,
cu zâna de-alint;
în palatul cald
din munți de smarald;
în palat de aur,
cu Fecioara-Faur;
în palat de sticlă,
cu zâna de pâclă..
Cling-cling-cling:
stele dalbe ning –
noi, ieduți de soi,
de luni și de joi,
sorcovim cu crini
Moșii de lumini,
Moșii de-anotimp,
Moșul-Soare-Timp,
pe Salmoș,
Salmoșul
ce-l cântă cocoșul:
„.. cucurigu-rigu,
hai, de-alungă frigul..!“ –
și pe moașa-Luna
care coace-aluna;
și moșii de tuci
ce pun miez la nuci;
și moșii din ruguri
ce torc miere-n struguri –
miere de albine,
miere de lumine..!
Cling-cling-cling:
stele dalbe ning
noi,
pruncuți de soi,
de luni și de joi,
sorcovim cu crini
moșii de lumini,
dar și moșii noi
ce-au dus la zăvoi
albinele-n roi
s-avem faguri moi –
lor facem urare
în cuvinte rare,
în cuvinte sfinte:
ca brazii s-alinte,
ca brazii să-ndemne
pe-ale vremii semne..
Iar voi, moși cinstiți,
mulți ani să trăiți –
mulți și fericiți..!
Sorcovim cu crini
moșii de lumini,
moșii noi, cinstiți,
în țară iubiți,
în lume vestiți;
moșii-nvățători
din câmpul cu flori;
moșii-profesori
prin păduri-viori,
sădind raze-n crini
moșii de lumini,
moșii-medici-buni
ce vin din străbuni,
moșii-medici-mari
de vieți făurari;
sorcovim cu crini
moșii de lumini,
moșii din uzine
dospind fierul bine,
dospind fierul-soare:
ca-n stele să zboare
porumbei de-azur,
de-anotimp mai pur,
de-anotimp senin
printre flori de in,
la moși-țesători
de cămăși la nori,
la strungarii-moși
printre cai focoși –
cai de la mașini
hrăniți cu lumini,
cai de crom
croiți de Om,
caii de la Far
hrăniți doar cu jar –
cibercai cu gânduri
ce sar peste grinduri,
peste falnici lei,
printre aprigi zmei –
caii năzdrăvani
ce rumegă ani,
cai ce trec prin veacuri,
neatinsi de fleacuri..!
Sorcovim cu crini
moșii din lumini:
mulți ani să trăiți,
în pace-nfloriți
ca macii în grâu,
cu lumini la brâu,
cu lumina-n gene,
picurând în pene
litere de aur
ca solzi de balaur,
sub ochi de azur,
la ied trubadur,
sub ochii ca mura
înflorind răsura..!
Fie: rod curat
precum ați visat;
glasuri cristaline
de izvoare line;
peste casă –
avrămeasă;
în joc –
busuioc;
în trifoi –
iepuroi..!
Livezile
s-adune amiezile:
prune aurii
în sân la copii;
curgă dintre sfere
purpura, în mere –
ca la paji
în obraji,
ca-n bujori
aprinși de zori..!
Perele
umple ungherele!
Nucile
s-adune curcile
și curcanii
barosanii!
Fie: podgorii
cu must la prigorii;
în plai, grajduri mari
cu armăsari;
pe izlazuri, groase
vaci lăptoase..!
Purceii
să-ntreacă leii!
Oile lânoase
fie mătăsoase!
Să umbrească glia
spic cât ciocârlia!
Sub aripi de păduri,
crească semănături!
Ciuperci cât banii
să-ncânte tufanii!
Fie mânătărcile
cât bărcile!
Gleznele
să frângă beznele!
Fierul
să străbată cerul
și s-aducă ploi
pentru altoi!
Omul
să-mblânzeasc-atomul..!
Fie lanuri
de-mplinite planuri –
lanuri de lumină
în țara-grădină..!
Cling-cling-cling,
stele dalbe ning
cu flori de castani:
„La mulți ani..!“
Cling-cling-cling,
stele dalbe ning
flori de meri cinstiți:
„Mulți ani fericiți..!“
Sorcovirăm azi,
noi, pruncuții-brazi..!

Sensul versurilor

Piesa este o urare de sorcova, plină de imagini poetice ale naturii și ale tradițiilor românești. Se urează prosperitate, sănătate și bucurie, invocând elemente ale naturii și figuri ancestrale.

Lasă un comentariu