Ion Pachia-Tatomirescu – Stelele Dalbe De Sorcovit

Cling-cling-cling:
stele dalbe ning
peste câmp cu grâne
ce se țin de brâne,
peste hat cu dropii
ce legară snopii,
peste clăi de paie,
peste mușuroaie –
căși de șoboli,
prin grădini de școli..!
Cling-cling-cling:
stele dalbe ning
peste pătuiege
proptite-n toiege,
sub căciuli de fân,
trase pân’ la sân..!
Cling-cling-cling:
stele dalbe ning
pe pătule lungi,
de unde râd drugi
cu dinții de soare
către vrăbioare,
către vrăbioi
puși pe tărăboi..!
Cling-cling-cling:
stele dalbe ning
în livezi de meri,
pe blănuri de jderi,
pe dealuri, pe râuri
ca albastre brâuri,
pe coline line,
cu Luna vecine,
pe Muntele Roșu,
unde-i Soare-Moșu’,
prin codri de fagi,
între raze dragi;
ninge-ntre stejari
cu luceferi mari;
ninge-adânc de munți
printre brazi cărunți,
pân’ la noi pe frunți –
pini veverițoși,
glugi de eschimoși..!
Noi,
pruncuți de soi,
de luni și de joi,
azi vă sorcovim,
flori înveselim –
florile dalbe
ni se-nsalbe;
dalbe, de zăpadă,
la Moș-Timp pe spadă;
dalbe, ori de-arnici,
dintre țepi de-arici –
că și Domnul-Soare
s-a dus să se-nsoare;
la mireasa Lunii,
se-adună lăstunii,
din gura fântânii..!
Cling-cling-cling:
stele dalbe ning
printre șoimi de aur,
pe-al timpului taur;
printre oameni harnici:
azi, vestiți paharnici –
c-au în sărbătoare
comori de ninsoare –
o mândră lucrare
de la Mândrul-Soare
ce de mult nuntește
în munți, după creste:
în palat de-aramă,
cu zâna din ramă;
în palat de-argint,
cu zâna de-alint;
în palatul cald
din munți de smarald;
în palat de aur,
cu Fecioara-Faur;
în palat de sticlă,
cu zâna de pâclă..
Cling-cling-cling:
stele dalbe ning –
noi, ieduți de soi,
de luni și de joi,
sorcovim cu crini
Moșii de lumini,
Moșii de-anotimp,
Moșul-Soare-Timp,
pe Salmoș,
Salmoșul
ce-l cântă cocoșul:
„.. cucurigu-rigu,
hai, de-alungă frigul..!“ –
și pe moașa-Luna
care coace-aluna;
și moșii de tuci
ce pun miez la nuci;
și moșii din ruguri
ce torc miere-n struguri –
miere de albine,
miere de lumine..!
Cling-cling-cling:
stele dalbe ning
noi,
pruncuți de soi,
de luni și de joi,
sorcovim cu crini
moșii de lumini,
dar și moșii noi
ce-au dus la zăvoi
albinele-n roi
s-avem faguri moi –
lor facem urare
în cuvinte rare,
în cuvinte sfinte:
ca brazii s-alinte,
ca brazii să-ndemne
pe-ale vremii semne..
Iar voi, moși cinstiți,
mulți ani să trăiți –
mulți și fericiți..!
Sorcovim cu crini
moșii de lumini,
moșii noi, cinstiți,
în țară iubiți,
în lume vestiți;
moșii-nvățători
din câmpul cu flori;
moșii-profesori
prin păduri-viori,
sădind raze-n crini
moșii de lumini,
moșii-medici-buni
ce vin din străbuni,
moșii-medici-mari
de vieți făurari;
sorcovim cu crini
moșii de lumini,
moșii din uzine
dospind fierul bine,
dospind fierul-soare:
ca-n stele să zboare
porumbei de-azur,
de-anotimp mai pur,
de-anotimp senin
printre flori de in,
la moși-țesători
de cămăși la nori,
la strungarii-moși
printre cai focoși –
cai de la mașini
hrăniți cu lumini,
cai de crom
croiți de Om,
caii de la Far
hrăniți doar cu jar –
cibercai cu gânduri
ce sar peste grinduri,
peste falnici lei,
printre aprigi zmei –
caii năzdrăvani
ce rumegă ani,
cai ce trec prin veacuri,
neatinsi de fleacuri..!
Sorcovim cu crini
moșii din lumini:
mulți ani să trăiți,
în pace-nfloriți
ca macii în grâu,
cu lumini la brâu,
cu lumina-n gene,
picurând în pene
litere de aur
ca solzi de balaur,
sub ochi de azur,
la ied trubadur,
sub ochii ca mura
înflorind răsura..!
Fie: rod curat
precum ați visat;
glasuri cristaline
de izvoare line;
peste casă –
avrămeasă;
în joc –
busuioc;
în trifoi –
iepuroi..!
Livezile
s-adune amiezile:
prune aurii
în sân la copii;
curgă dintre sfere
purpura, în mere –
ca la paji
în obraji,
ca-n bujori
aprinși de zori..!
Perele
umple ungherele!
Nucile
s-adune curcile
și curcanii
barosanii!
Fie: podgorii
cu must la prigorii;
în plai, grajduri mari
cu armăsari;
pe izlazuri, groase
vaci lăptoase..!
Purceii
să-ntreacă leii!
Oile lânoase
fie mătăsoase!
Să umbrească glia
spic cât ciocârlia!
Sub aripi de păduri,
crească semănături!
Ciuperci cât banii
să-ncânte tufanii!
Fie mânătărcile
cât bărcile!
Gleznele
să frângă beznele!
Fierul
să străbată cerul
și s-aducă ploi
pentru altoi!
Omul
să-mblânzeasc-atomul..!
Fie lanuri
de-mplinite planuri –
lanuri de lumină
în țara-grădină..!
Cling-cling-cling,
stele dalbe ning
cu flori de castani:
„La mulți ani..!“
Cling-cling-cling,
stele dalbe ning
flori de meri cinstiți:
„Mulți ani fericiți..!“
Sorcovirăm azi,
noi, pruncuții-brazi..!

Sensul versurilor

Piesa este o urare de sorcova, plină de imagini poetice ale naturii și ale tradițiilor românești. Se urează prosperitate, sănătate și bucurie, invocând elemente ale naturii și figuri ancestrale.

Polizorul de Strofe
Versuri corectate și adăugate de: Polizorul de Strofe

Lasă un comentariu