Romanță meschină.
Dacă-ai crezut c-ar fi putut să fie
Ceva mai mult decât ce-a fost, te-ai înșelat!..
N-a fost decât un început de nebunie,
De care-ntâmplător ne-am vindecat!..
N-a fost decât un zbor de triolete
Pe care un poet le-a scris în vis,
În cinstea celei mai frumoase fete,
Și-a-nnebunit de’ndată ce le-a scris!..
N-a fost decât ce nu se poate spune
Decât cu ochii-nchiși și pe-nnoptat,
În ritmul unui început de rugăciune
Pentru iertarea primului păcat!..
N-a fost decât ce-a trebuit să fie,
Și, dac-a fost cu-adevărat ceva,
N-a fost decât un strop de veșnicie
Desprins dintr-un meschin „et caetera! „..
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra unei relații trecute, minimalizând importanța ei și sugerând că nu a fost decât un moment efemer. Vorbește despre deziluzie și acceptarea faptului că ceea ce părea promițător s-a dovedit a fi doar o iluzie.