Ei sunt cuminți…
Eu sunt nebun…
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu –
Poate că cel cuminte-s Eu –
Deși de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei… sunt tot nebun…
Eu mă urăsc că nu-s ca Ei…
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine…
Ei beau
Și mint fără rușine –
Și-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun… că nu-s ca Ei…
Lor nu le place-amanta Mea…
Mie nu-mi place-amanta Lor…
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia…
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei –
Amanta Mea…
Dar cum din Ei toți numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc –
Și fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!…
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul dintre individ și societate, unde protagonistul se simte alienat și etichetat drept nebun pentru că nu se conformează normelor. El preferă să-și păstreze individualitatea, chiar cu prețul izolării, și găsește o formă de superioritate în această nonconformitate.