Să privești în jurul tău fără răutate
Să admiri pasărea ce zboară
Să treci de la frunză la frunză
Fără să cazi în capcana vârcolacilor
Femeie, făină roză de crini
Nu întreba peștele de unde bea apă
El știe să înoate și ajunge
Crede în tot și așteaptă.
Nu totdeauna toamna se culeg fructele
Există și toamne cu muguri
Căci timpul e mereu același
Doar ceasul se-nvârtește și oamenii trec
O, dragoste, rațiune a inimii, rană nemiloasă
Udă cu apele tale trupul să nu se ofilească
Și-nvață pietrele cum să mângâie genele
Dincolo de ziduri nunta e încă posibilă
Speranța e sămânța coaptă la amiază
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța speranței și a credinței în viitor, chiar și în momentele dificile. Natura este un refugiu și o sursă de inspirație, iar dragostea este văzută ca o forță vitală.