Copilului – lui Amor sau Eros.
Umbli hoinărind prin lume
ca un orb, la ochi legat,
Şi de câtă vreme-acuma
pe la mine n-ai mai dat!
Prăpădeşti tu de pomană
preţioasele-ţi săgeţi,
Să te-alegi cu hulă numa
de l-atâţi ingraţi poeţi..
Te-am vorbit eu rău vreodată?
vinovat cu ce ţi-am fost?
De mă horopseşti uitării,
tu, copil frumos şi prost?
A! de-ai ştii cum mângâi încă
urmele unde-ai rănit!
Cu ce dor mi-aduc aminte
cât atunci am pătimit!
Vino, crudule, cu pieptul
gata dezvelit te-aştept ;
Nu cu una, dă cu două!
săgetează drept în piept!
Şi pe maică-ta zeiţă,
jur că n-am să te hulesc :
Mai omoară-mă odată,
să mai simt că iar trăiesc!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința intensă și suferința cauzată de absența iubirii. Vorbitorul își dorește să retrăiască intensitatea sentimentelor, chiar dacă aceasta implică durere, și invită iubirea să se întoarcă, chiar și cu prețul de a fi rănit din nou.