I-am dat drumul de la moarte
Şi, mă rog, priviţi la el –
Fluture-uşurel la fizic,
La moral mai uşurel!
Stă… Nu pleacă… Cum să plece?
S-a zbătut, e şifonat:
Cum să iasă-un june-n lume
Negătit, nepieptănat?
Uite-l cum se dichiseşte,
Cu ce grijă se pudrează,
Fulgii tineri din bărbie,
Fir cu fir cum şi-i frizează!
Stă să-şi facă toaleta
Coconaşu! –n loc să zboare
Ce ţi-e cu cochetăria
La fiinţele uşoare!
Sensul versurilor
Piesa satirizează un personaj superficial, preocupat excesiv de aparență și vanitate, după ce a fost salvat de la moarte. Ironia se concentrează pe contrastul dintre gravitatea situației inițiale și preocupările triviale ale personajului.