Toamnă – doamnă
de Ion Izvor
Lasă-mi, toamnă, iubirea înflorită
cu frunzele-i crescând bogat pe ram,
speranţele urcând nemărginite
aşa cum astă vară le aveam
Mai lasă-mi, toamnă, visele întregi
şi-mi oblojeşte suflet-mi bătut.
vreau gânduri luminoase de-nţelegi
aşa cum astă vară am avut.
Dă-mi, doamnă, încă multe zboruri
să mai petrec prin înălţimi cereşti
dă-mi rodnicii în fapte, pace, sporuri
iar taina verii tu, verde s-o trăieşti!
Sensul versurilor
Poezia exprimă o dorință de a păstra sentimentele și visele frumoase din trecut, în ciuda trecerii timpului și a schimbărilor aduse de toamnă. Se cere naturii și vieții să ofere în continuare bucurii și împliniri.