Sub zări otrăvite – ascultă,
imensele ceruri barbare,
adultă e ceața pe vârfuri
și aerul din turnuri e tare.
Pământuri bolnave separă
aici, două regnuri străine;
afara pe ziduri cresc mușchiți –
altădată mirosea a saline.
Pereții se astupă, de ploaie
prin sângele nostru-au plecat
convoaie de reptile ca să anunțe
difuza ieșire din leat.
Un ev nou de cancer decide.
Sub nopți cu văzduh inundat
livide, pornind către Tropic,
păsări de țiglă au venit, au țipat….
Iar ochii-n orbită cu licărul șters
când ies dimineața în parc să se certe,
din mers și din mână în mână, pe haine le cresc
butoniere și flori și coperte.
Ca-n nopți subpolare, altădată
fețele au bârne și riduri,
odată aici erau triburi și clanuri –
acum ies febre, care ard toamna pe ziduri.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj urban decăzut, invadat de vegetație și boală. Oamenii, marcați de trecerea timpului și de un viitor sumbru, se transformă, purtând semnele acestei decăderi chiar pe hainele lor. Natura preia controlul într-un mod morbid și necontrolat.