Tu ningi, empireu
mereu înapoi
sau mai știu eu…
E totuși un zeu
în mugurii moi
pe umărul greu
de-o grea sărbătoare.
Și totuși ninsoare.
Pe sânii mei goi
în scoica lor care
se clatină vag.
de aur, în prag –
e totuși un zeu
sau nimeni sau eu.
Și totuși ninsoare.
Plânsului meu
îi spun ca la noi.
Mereu și mereu
tu ningi, minereu empireu.
pe sânii mei goi.
În scoica lor,
o pasăre trează
se clatină vag
o sărbătoare.
e totuși un zeu –
de aur, în prag
sau totuși ninsoare
e nimeni
Și-s eu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și dorință, folosind imagini poetice ale ninsoarei și ale unui spațiu sacru (empireu). Vorbește despre o căutare interioară și o identificare cu divinitatea sau cu propria identitate.