O caisă și-un cais
alergau prin paradis.
Panica primordială
încolți sub o petală
tresări sub un cubelc
‘’ea nu pleacă, eu nu plec
Nu de frică, da’ ne calcă!
Eu nu plec, nici ea nu pleacă”
(și – oamenii dintâi, buimacii,
le-au făcut semne cu macii)
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică, dar fragilă, în care inocența este amenințată. Caisa și caisul, simboluri ale purității, se confruntă cu o teamă vagă, sugerând pierderea inocenței.