N-am grădină, însă am râme și plină
mi-i neliniștea cu bile de cucută
struțul e clopot și dimineața o să pută
cad frunzele la dumneavoastră pe planetă. Rugină
de lux. Ore care se-aruncă-n latrină
din mie în mie, din sută în sută
ca niște coji de lămâie, ca niște îngeri de făină.
Vreți să vă dau râmele de la mine din grădină?
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de neliniște și decădere, folosind metafore puternice legate de natură și degradare. Oferă o parte din această stare către ascultător, sub forma râmelor din propria "grădină".