– Unde-ai fost, Lord Randal, dragul meu, copilul
meu cel chipeș? Pașii pe unde-ți petrecură?
– Prin sălbateci codrii; mamă, așterne-mi patul,
aș dormi, mi-i trupul frânt de-alergătură.
– Ai mâncat, Lord Randal, dragul meu, o, fiul
meu cel chipeș? Prânzul cine ți l-a dat?
– Mi l-a dat iubita; mamă, așterne-mi patul,
să mă culc, mi-i trupul frânt de-atât vânat.
– Ce-ai mâncat, Lord Randal, dragul meu, odorul
meu cel chipeș? Oare ce ți-a dat iubita?
– Țipari fierți în zeamă; mamă, așterne-mi patul,
grei de oboseală mi-s trudiții pași.
– Cu veninul morții, chipeșul meu fiu,
te-a hrănit iubita, dintr-o altă zeamă.
– Știu, fă-mi patul, știu; ai dreptate, mamă.
Simt că mor și tare m-aș culca să dorm.
Sensul versurilor
Lord Randal se întoarce acasă și își anunță mama că moare, fiind otrăvit de iubita sa. Dialogul dintre mamă și fiu dezvăluie treptat cumplita realitate a trădării și a morții iminente.
