S-au dus repede acasă.
La Paris era ora 12
Homarii mor la ora 11
La ora 12 francezii mănâncă
El a mâncat-o pe ea
Ea l-a mâncat pe el,
Și-apoi s-au culcat.
Le fusese așa de dor de-un colibri
Că nici n-au știut
Când s-a făcut lapoviță mov și graniță
Când au avut un copil
Când un făcut i-a lovit cu nasul de marea chibernetică.
Deodată șoareci din Italia
Deodată neveste din Olanda
Deodată pisicile de pe Capitoliu
Prin vegetația ca o față de masă a câmpului
Și cu pene ca porumbele
Departe –
Hulubii de la Sacre Coer.
Iar pasărea pasărea care-l avea în gheare
Dezvelindu-se prin somn
Ca un dom fără ziduri
Căruia-i degeră îngerii
Ca un om aplecat
Prin vegetația cum o față de masă.
Și trenul subțiindu-se-n singurătate.
Nici un pescar.
Univers fără rugăciuni
Fără țărani.
Burniță.
Francezii mănâncă la ora 12
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație printr-o serie de imagini suprarealiste și juxtapuneri neașteptate. Elementele cotidiene se amestecă cu cele fantastice, creând un univers oniric și absurd, sugerând poate fragilitatea și efemeritatea conexiunilor umane.
