Eu n-am avut niciodată casă, eu
Am fost nicăieri.
Tu locuiești în palma lui Dumnezeu.
Mâine ieri
va trece sau a trecut
(ca furtuna din apartamentele oceanului)
un mut.
Anului
nu i-au mai rămas poate
cine știe câte nopți. Nopți scurte sau lungi.
De zile nu mai vorbesc… În fine.
Cineva singur prin curte, însă nu-l ajungi.
O! cineva singur prin cine
știe ce lume, ce singurătate –
În acea clipă timpul, mai curios ca mine,
s-a zăpăcit cu totul. Cu totul și cu toate.
În acea clipă, furiș
deasupra mea un acoperiș
s-a iscat nevăzut.
Și totuși am plecat. Să-l caut pe mut.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de alienare și lipsă de apartenență, reflectând asupra trecerii timpului și căutării unui sens într-o lume incertă. Naratorul se simte pierdut și singur, căutând ceva sau pe cineva într-un univers confuz.