Ca-ntr-o inimă crestez
În hârtie, loc să-mi deie
Să mai conturez un crez,
Să mai caut vreo idee….
Dar hârtia nu se plânge,
N-are lacrimi, și îmi cere
Fluxul viu, de foc și sânge,
Nu suspinul din durere.
Coală albă, câmp deschis
Pentru tot ce nu-i doar vis…
Sensul versurilor
Piesa explorează procesul creativ și nevoia de a transforma emoțiile brute în artă. Hârtia devine un simbol al potențialului neexploatat și al necesității de a da viață ideilor și sentimentelor.