Lui Al. Rosetti.
Leagăn amar, săracii mei Bălcești!
Lut simplu, smălțuit ca și o cană,
Pe Topolog culcat nu mai bocești
Azi inima dintâi republicană.
A lui! Căci athanasic au sunat
Mii surle. Lespezi cască. Sar sigilii.
Și peste un făcut, absurd regat
Un palid oaspe calcă, din Sicilii.
O, frate cărvunar, întreg trăiești!
Din moarte ai păstrat doar străvezimea,
Ci din amurgul pajerii crăiești
Cârtește-ntunecat burtăverzimea.
Ai multursuzei tagme, gianabeți
Cu oftica-nțeleși și cu exilul,
Un veac avar te vrură sub peceți,
Și zveltei libertăți suciră trilul.
Ce-nseamnă! Astăzi piatră ești, din unghi,
Republicii Române Populare,
Adeveritul mare, singur trunchi:
Bălcescu, început de calendare.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus lui Nicolae Bălcescu, erou al revoluției de la 1848, subliniind importanța sa pentru identitatea națională și idealurile republicane. Poetul celebrează memoria lui Bălcescu, văzându-l ca pe o piatră de temelie a României moderne, un simbol al libertății și al spiritului revoluționar.