Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri – La Astrul… Sau… Odă Păunesciană

Auzisem de tânăr, pe-alt meleag nu la noi,Eu fugit, nu de laș, ci-n dorința de bine,Ce curent ‘n viitură spală o țară cu eroi..Tineri ode-nchinând, la străbuni, fără mine.Dar nu ape murdare-s plecate-n dezastru,Ci arta pură, poemul, le revarsă-n tumultPeste minți inhibate-n minciuni, un măiastru,Un gigant al culturii.. cea uitată demult.Oameni, hyppies, se adună în … Citește mai mult

Dumitru Matcovschi – Aniversare

Motto: Moldovean: persoană careface parte din populația de bază aMoldovei sau este originară de acolo; moldav.(Dicționarul explicativ al limbiiromâne, București, 1996)Avem de toate: pâine și la pâine,doine mai vechi și doine mai bătrâne,păduri adânci prin care umblă cerbiiși pasc în voie firul dulce-al ierbii,izvoare ce răzbat din miez de hume,să ne potoale setea grea anume,maiestre … Citește mai mult

Mateiu Ion Caragiale – Noapte Roșie

Noapte roșie.Trecând ca o nălucă, prin vifor, prin noroi,El fuge-nvins și bezna pădurilor l-înghite;Nu simte cum în valuri, din rănile cumplite,Îi curge mândrul sânge pe platoșă șiroi.Dar gându-i vajnic zboară sălbatic înapoi,Și când își amintește cum, de păgâni răpite,Plăpândele domnițe în lanțuri zac robite,Și cum tăiați pieriră coconii amândoi.Pe-un mal de râpă calul și-oprește deodată,Privește … Citește mai mult

Mihai Eminescu – Scrisoarea III

Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vreo limbă,Ce cu-a turmelor pășune, a ei patrie s-o schimbe,La pământ dormea ținându-și căpătâi mâna cea dreaptă;Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă.Vede cum din ceruri luna lunecă și se coboarăȘi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară,Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor … Citește mai mult

Mihai Eminescu – Scrisoarea a III-a

Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vreo limbă,Ce cu-a turmelor pășune, a ei patrie și-o schimbă,La pământ dormea ținându-și căpătâi mâna cea dreaptă;Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă.Vede cum din ceruri luna lunecă și se coboarăȘi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor … Citește mai mult

Cedry2K – Ridică-Te, Gheorghe, Ridică-Te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,nu pentru patule, nu pentru pogoane,ci pentru văzduhul tău liber de mâine,ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri,pentru cântecul tău țintuit în piroane,pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri,ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele,ci ca să aduni chiuind pe tapsaneo claie de zări și-o căciula … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Elegia Patriei

De fier şi nu de aur ţi-e-nceputul,Un port şi un deşert te-au făurit,Din spade încleştate te-ai ivitŞi-nchegat din smârcuri şi coclauri.Apoi războiul de eliberareDe-a Spaniei robie, vitejia.Brazilia pe urmă, tirania,Istoria smintită. -N sărbătoareDe-atunci o ţinem, cu aniversări,Chermeze cu fanfare militare,Cununi de lauri, salve şi urăriLa centenare şi bicentenare.Cenuşă-s azi discursuri, peroraţii,Înflăcărate vorbe şi ovaţii.

Radu Gyr – Ridică-te, Gheorghe, Ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,nu pentru pătule, nu pentru pogoane,ci pentru văzduhul tău liber de mâine,ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri,pentru cântecul tău țintuit în piroane,pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri,ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele,ci ca să aduni chiuind pe țapșaneo claie de zări și-o căciulă … Citește mai mult

Radu Gyr – Bălcescu

Când visul meu își gâtuie ereții,corăbii se desprind din trup subțiri.Se duc spre-un țărm valah cu năluciri,plutind prin vântul verde al tristeții.Mor mâinile, trosnesc în piept troițe,dar ca un zvon de lungi șuierăturisub coasta mea tot vâjâie păduri,ce zvârcolesc albastre răzmerițe.Mor ochii și se sting și se scufundă,dar peste noaptea lor fără norocte-aprinzi și crești … Citește mai mult

Grigore Alexandrescu – Umbra Lui Mircea La Cozia

Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate:Către țărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc,Și-ale valurilor mândre generații spumegateZidul vechi al mănăstirii în cadență îl izbesc. Dintr-o peșteră, din ripă, noaptea iese, mă-mpresoară:De pe muchie, de pe stâncă, chipuri negre se cobor;Mușchiul zidului se mișcă… printre iarbă se strecoarăO suflare, care trece ca prin vine un fior. … Citește mai mult