Zorica Latcu – Potop

Se zbate navalnic potopul de dor,Sporind înspumatele-i ape;Și valul tresaltă, sub taina de nor,Aproape de ceruri, aproape.Se pierde lumina în val de potop,Stihiile-n spume se-neacă,Tot crește adâncul, cu strop după strop,Ci dorul în veci nu mai seacă.Eu nu pot, Stăpâne, să trec peste el,Să ies din sărmana mea arcă.Trimis-am în zare sfios porumbelȘi iată aștept … Citește mai mult

Eugenio Montale – Arca

Furtuna primăverii a răvășitumbrela salciei,în vârtejul de-aprils-a încâlcit în pomi lâna de aurcare-mi ascunde morții,câini credincioși și slujnice bătrâne –pe toți câți de atunci(când salcia cea blondă și-i rupeaminelele cu praștia) au coborât,vii, în capcană. Iar iar furtunadesigur sub acel acoperișde-atunci îi va adduce, dar departe,de acest loc fulgeratunde se fierbe var și sânge în … Citește mai mult

Ion Barbu – Arca

În turburatu-mi suflet am construit o arcă-Informa-nălucire de biblic corăbier-,Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă,Noroade-ntregi, plecate puternicului cer.E vremea să se-abată mânia lui! O ploaieDe stropi rigizi întinde zăbrele de oțel.Corabia aleargă.. în negura greoaie,Corabia se-nclină, și-aleargă fără țel..Și cel din urmă creștet de munte se cufundă..-Spre care țârm, Stăpâne, spre care AraratDin … Citește mai mult