Fără vrere, fără vină,
mă aflai în miez de toamnă.
Dulce ești, cumplită doamnă!
Bruma grea, diamantină
a tăiat cu mii de seceri
frunzele de pe cărare,
poticnindu-le de zare.
Să mă-ncumet în petreceri?
Ori să scot, din foi de jale,
vremea care-mi fură anii,
cum scot peștii atamanii
de sub apele domoale?!.
Alergai pe-un drum de sită
după-un dram de primăvară,
ce cu viața se măsoară
și cu clipa infinită.
Mai pe drum, mai prin sulcină,
mă aflai în miez de toamnă.
Dulce și cumplită doamnă,
nu-mi căta la ani pricină!
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele de melancolie și nostalgie asociate cu toamna, reflectând asupra trecerii timpului și căutând un dram de speranță în mijlocul schimbărilor inevitabile. Vorbește despre dualitatea toamnei, dulce și cumplită, și despre acceptarea ciclului vieții.
