Am devenit și eu bătrânul înțelept,
Nu mai regret, nimic nu mai aștept,
Mă las purtat de ziua care vine
Și tuturor le spun că-mi este bine.
Dorm în oricare clipă de răgaz
Ca și cum numai somnul mi-a rămas,
Din tot ce am iubit dumnezeiesc
Doar numele cuiva mi-l amintesc.
Azi fluviul e adânc și curge lent
Prin marele pustiu din Orient.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra acceptării îmbătrânirii și a pierderilor. Naratorul se lasă purtat de viață, găsind consolare în somn și amintindu-și doar vag de trecut.