De cum octombrie apare
Iar scad un an din câți mi-au mai rămas
Și spun: voi duce-o viață ca și alții,
De toate neghiobiile mă las!
Dar – nu știu cum – prea repede se-ntâmplă
Să uit ce mi-am promis cu-nverșunare
Și mă trezesc bolnav aici, între cărți,
Ca pasărea care-a uitat să zboare.
Mă bărbieresc și plâng – în seara asta
Nu-i nicio sărbătoare pentru mine,
Dar voi pleca aiurea, prea nu am respectat
Promisiunea clipei cuprinse de rușine.
Abia plecat, mă simt un dezertor
Din ceruri – nu din casa cea oarbă la noroc –
Mi-s grei bocancii timpului pe umăr
Și merg numai să am de unde să mă-ntorc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de melancolie și dezamăgire față de trecerea timpului și nerealizarea promisiunilor făcute. Protagonistul se simte captiv, incapabil să schimbe cursul vieții sale, și caută un refugiu, chiar dacă temporar.