Foaie verde trei migdale
La Bolintinul din Vale
Este-un puț cu cinci izvoare
Cine bea din ele moare
Să bea și dușmanca mea
Să plesnească fierea-n ea
Și-aoleu leliță Ioană
N-ai o tindă și-o cămară
N-ai o tindă și-o cămară
Să mă găzduiești de-o seară
Ba am tindă și bordei
Găzduiește țața trei.
Foaie verde bob năut
Tot am zis mă duc, mă duc
Tot am zis mă duc, mă duc
Și nimeni nu m-a crezut
Dar acum au să mă creadă
Fiindcă n-o să mă mai vadă.
Foaie verde trei castane
Amărât e omul, Doamne
Când se culcă și n-adoarme
Ar mânca și nu-i e foame
Când se culcă și n-adoarme
Ar mânca și nu-i e foame
Și-amărât e vonicu
Când își pierde cumpătul
Ca găina umbletul
Și cocoșul cântecul
Ca găina umbletul
Și cocoșul cântecul.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un amestec de dor, fatalitate și o detașare amară de viață. Vorbește despre moarte, despre o lume în care nimeni nu crede până nu dispari, și despre pierderea cumpătului.