Mult timp trecut-a, scumpă țară, de când înlănțuită stai,
De când îngenunchiată, mută, de viață semne nu mai dai.
Trecut-a timp! …, iar sânu-ți sfânt, de-atâtea bunuri înzestrat,
La care ai nutrit eroi, ce pe dușmani au zdruncinat,
Fu sfâșiat de-o crudă mână,
De-o mână aprigă, păgână.
Pleca-vei mult măreața frunte sub iataganul musulman?
Înalță-te, drept, în picioare;
Nu-i încă stins frumosu-ți soare!
Îndreaptă-ți talia bărbată și caută cu veselie
Cum fiii tăi, ca și străbunii, voioși doresc a bătălie.
Sus! Rupe lanțul ce te strânge
Și te botează iar în sânge!
Înalță-te! A ta menire mai mare-i între cele mari:
Ești apărată, cu credință, de piepturi tinere și tari,
Făclia propășirii, sfântă, în mâna-ți nu va tremura,
Printre popoare, cu izbândă, menită ești a o purta.
Înalță-te, căci mândrul soare
Pe ceru-ți larg din nou răsare!.
Sensul versurilor
Piesa este un apel patriotic la renașterea națională și la lupta pentru independență. Îndeamnă țara să se ridice din subjugare și să își recapete gloria, amintind de eroismul strămoșilor și de potențialul viitor.