Părtași suntem multor iubiri
Una singură e împlinire
Celelalte numai presimțiri
Până dăm în inima de Mire.
Împodobit cu-nfățișarea Lui
Dinspre înviere răsărindă
Pe cât în lacrimile orisicui
Voi râvni iubirea să-și aprindă.
Ce există să iubesc nespus
Oceanul stingerii de sine
Să rodească-n cele care nu-s
Răsăritul ce le aparține
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de iubire divină și căutarea acesteia. Sugerează că iubirea adevărată este o împlinire unică, iar celelalte sunt doar presimțiri până când găsim esența divină. Versurile exprimă dorința de a iubi tot ce există și de a găsi sens în lucrurile care nu sunt încă manifeste.