Vine un musafir la noi în casă
Aducător de har, orice străin
Îl vom pune în frunte la masă
Lângă pâine și vin.
Cât ne este vatra de săracă
Pe cât suntem de mulți lângă foc
Îi place lui Dumnezeu să petreacă
Cu noi la un loc.
Fărâmiturile-astea puține
Trebuie să le-mpărțim chibzuit
Să rămână coșurile pline
Din cât a prisosit.
Fiecare casă-mpărăție
Fiecare masă prestol
Prin fiecare poate să vie
De când mormântul e gol
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța ospitalității și a credinței, sugerând că Dumnezeu se simte cel mai bine în mijlocul oamenilor simpli, chiar și în sărăcie. Actul de a împărți puținul pe care îl avem este văzut ca o formă de închinare și o cale de a primi binecuvântări.