Stau pe banca cu fata pe care-o iubesc
Nu știe ce simt pentru ea, asta e firesc
Știe doar c-o plac… atâta tot
Însă dacă-aș fi cu ea, n-aș mai sta pe loc
E aproape miezu’ nopții, vorbesc cu stelele
Nu vă interesează pe voi de sentimentele mele
Luna îmi zâmbește foarte frumos
Acum că te-am întâlnit, mă simt norocos
Sunt în drum înspre a mea casă
Sper să trec și de această pasă
Frunzele cad ușor din pom
Inima asta m-a făcut din om neom.
Dacă-ar fi să fiu cu tine
M-aș schimba radical, știi bine
Ai fi ca prima mea iubire
N-ar mai fi nevoie de vreo despărțire.
Orașu’ de sus se vede frumos să știi
Sufletu’ meu e gol, se vede fără dioptrii
În sufletu’ meu e furtună grea
Nu pot fi cu tine, asta-mi spune inima
Privesc de sus orașu’ și parcă-ți aud vocea
Numai tu știi cum să faci ca inima să-mi stea
Când te văd, aud sau îmi zâmbești
Acolo în visu’ tău, eu sper să mă zărești
Imaginea ta îmi este dușmanu’ de temut
Și când mă uit peste oraș uneori rămân mut
Fără tine nu mor yo, da’ nici nu trăiesc
Te iubesc sincer, și cred c-ai firesc, omenesc
„Spune-i frate ce simți, nu fi prost „ete na..
” auzi? da’ cum ziceai c-o cheama? ” d.. a..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unui tânăr pentru o fată de care este îndrăgostit, dar care nu-i împărtășește sentimentele. El își exprimă dorința de a fi cu ea și impactul pe care aceasta îl are asupra lui, reflectând asupra emoțiilor sale într-o noapte târzie.