O singură oră liberă să fiu!
Liberă și departe!
Cum cântecele nopții răsună în sfere,
Și-aș vrea să mai zbor peste zile
Căutând uitarea,
Să trec peste apa neagră, căutând trandafiri albi.
Sufletului meu aripă să-i dau
Și, Doamne, să nu mai știu
De amăraciunea nopților lungi
În care ochii se fac mari
În fața nevoii fără nume.
Lacrimile îmi stau pe obraji,
Lacrimile din nopțile nebuniei –
Ale speranței frumoase, a amăgirii,
Dorinței să-i rup lanțul
Și să beau Lumina —.
O singură oră să mă uit la Lumină!
O singură oră liberă să fiu!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de eliberare dintr-o stare de suferință și amărăciune. Vorbitorul caută uitarea și speră să găsească lumina și frumusețea, simbolizate prin trandafirii albi, într-o lume întunecată.