Swift:
Când peste cer cad stele, urlă venele mele
Atunci sângele-mi cere să stopez orice durere
Ascund primele semne, sper ultima oară
Înconjurat de uși închise ca becul după o scară
Demonii vor să sară și mă târăsc în trecut
Lăsându-mă cu regretul să o iau de la început
Și nu vreau să mă ascund, mă copleșește strada
Șoptindu-mi că lumea-i a mea în seara asta
Printre grupuri de oameni și hiene îmbrăcate
În haine de firmă îmi fac loc prin noapte din spate
Ghidat fără ghidon către muzică și alcool
Aripile de ceară în seara mă poartă în zbor
Peste lumini de stadion, mări și oceane
Scene de amor la balcon, crime și drame
Până soarele răsare, plesnindu-mă supărat
Că i-am dedicat ziua nopții și nu am regretat.
REFREN (Esra):
La granița dintre zile se nasc vise și dorințe
Nu renunț la ce-mi doresc, indiferent de consecințe
Jurăminte și speranțe își găsesc locul în noapte
Și când rămân singur, visez ca toți îmi sunt aproape.
Nasta:
Noaptea se nasc poeții printre stele
Tot noaptea vorbesc pereții, citați în poeme
De parcă soarele nu lasă povești să se nască
Sau timpul nu-i de acord decât la apus să se oprească
Dar noaptea mea nu e la fel ca celelalte
Deși are lună, stele, sau coșmar în miez de noapte
Are pe deasupra sfori ce-o plimbă agale
Spre visul vreunui înger ce-o așteaptă-n pijamale
Ca apoi aripile lui să devină ale mele
Să mă țină-n palme ele, să zbor peste vise rele
Să poată spune acest înger născut dintr-o coastă
Că vom împărți totul, iar aceasta-i noaptea noastră
Noaptea mea e mereu albă, rareori gri
Are sfori care o plimbă prin vise, iar îngerii
Știu că eu colecționez aripi dintr-o coastă
Pe care și le deschid când este noaptea noastră!
REFREN (Swift)
Esra:
Și când soarele apune, apar povești pictate-n umbre
Vise căutate în timbre, ce te scapă de zile sumbre
Liniștea nopții ascunde clipe uitate de timp
C-un sărut în miez de noapte, te simți divin ca-n Olimp
Plăceri contratimp, regrete când soarele răsare
Lacrimi ce șterg tot, confesiuni până la ultima țigare
Speranțe la o zi mai bună, plimbări sub clar de lună
Și emoții când auzi zâmbind același: „Noapte bună!”
Același noapte bună te poartă spre vise din trecut
Idealuri neatinse te-au ținut departe ca un scut
Coșmaruri de temut, demult pe propria piele trăite
Cearcăne ascunse de fard demască multe ore nedormite
Că doar noaptea ești liber să te lași în voia sorții
Să visezi la o schimbare când toți își arată colții
Să-ți lași gândurile să zboare printre stele-n nor
Să lași șoapte să te alinte, să-ți spună somn ușor.
REFREN (Nasta)
Sensul versurilor
Piesa explorează stările și emoțiile intense trăite în timpul nopții, de la vise și dorințe la regrete și coșmaruri. Noaptea devine un refugiu, un spațiu al introspecției și al speranței, dar și al confruntării cu trecutul și temerile.
