Ai văzut vreodată cum arată câmpul
După ce trec hoarde?
Cum e plin de pungi de plastic, conserve și sticle goale?
Ai văzut vreodată cum arată dimineața
După mici escapade
De golit la întâmplare portbagaje pline de moloz și gunoaie?
Da, am văzut și ce dacă?
Oricum nu-i treaba mea și nici nu-mi pasă!
M-ai găsit pe mine de fraier?
Hai valea! Dispari! N-am aer!
Ai văzut vreodată peștii cum ies la suprafață
Căutând o gură de aer?
Acel spectacol grotesc al morții ce vine plutind în otravă?
Ai bănuit vreodată câte bombe se strâng
În adâncuri de mări și oceane
Și cum reușim noi să le aranjăm, să le punem în straturi?
Indiferența și mercur
Imprudența și cupru
Inconștiența și zinc
Neglijența și cadmiu.
Da, am văzut și ce dacă?
Oricum nu-i treaba mea și nici nu-mi pasă!
M-ai găsit pe mine de fraier?
Hai valea! Dispari! N-am aer!
refren:
Hrănește-mă cu plastic
Îngroapă-mă-n toxine
Hrănește-mă cu sticle
Îngroapă-mă-n reziduuri.
Ai văzut vreodată cum se așază praful pe lângă combinate?
Și când vântul nu-l bate cum se strâng monștrii de noxe galben-albastru, roșu și gri?
Pentru fiecare copil câte un nor
Pentru fiecare pădure o nuanță
O ofertă generoasă de substanțe
Și ai să vezi cum nepoții tăi
Vor purta mască și costume
Și vor compune în cinstea naturii poezii POSTUME
Nu-mi pasă dacă apa-i otrăvită
Și nici dacă mor mii de specii
Din cauza mea!
Nu-mi pasă că planeta e rănită
Și viața se stinge
Din cauza mea!
Sensul versurilor
Piesa descrie dezastrul ecologic cauzat de poluare și indiferența umană. Vorbitorul își exprimă cinismul și lipsa de preocupare față de distrugerea mediului, culminând cu o acceptare morbidă a consecințelor.