Imar: Direct din catacombe,
Plantez bombe,
Ucid cobre,
Jalnici, ca niște mobre,
Va arunc vorbe pe tobe,
Miss bolnav de sobre,
Ia-mîîngîiat ca niște sobe,
Gata să incinereze.
Păgânii îmbrăcați în robe,
Da! Astea sunt doar vorbe,
Deci ține-te bine copile,
Nemernic, să nu dăm nas în nas,
Fără glas, fără haz,
Am rău, masto-șoteric,
Pune cleștat puternic,
Stele verzi în loc de generic.
Tot ce vezi acum e himeric,
Nu aștepta un sfârșit feeric.
Caracter gonemic,
Asemeni inimii de piatră moartă,
Bazat pe oră și dată,
Doar o dată-n viață, iată!
Cum strivesc gândacii, tată!
Sunt nebun, de-aia fac artă.
Nu mai fii așa agitată,
P***-o, în rate ești spartă!
Refren: Cuvinte celebre,
Ascunse printre tenebre,
Bun venit în lumea noastră!
Suntem pompe funebre!
Aky: Dinții stau până-n vertebre,
Mai intens decât cocatarii.
Fug pentru vise, întotdeauna va fi moca.
Refren: Cuvinte celebre,
Ascunse printre tenebre,
Bun venit în lumea noastră!
Suntem pompe funebre!
Aky: Dinții stau până-n vertebre,
Mai intens decât cocatarii.
Fug pentru vise, întotdeauna va fi moca.
Lovim frontal,
Subliminal.
Underground real, coaerii.
Necalculate, aranjate, sugeți tif pe foaie.
O droaie de cascade
Formate din cuvinte,
Dialect-întunecat,
Ascultă atent și ia aminte:
Muzica nu se vinde,
Asta-i partea întunecată,
Sună așa, cum trebuie, în veci nu va fi luminată.
Vindecată, ignorată, abandonată, aruncată,
Niciodată nu va fi altfel,
Decât apreciată.
Rapp-ul ăsta întunecat,
Reprezintă ce-am mâncat!
Nu pot să tac pe bituri grele,
Difuzoare sparg.
Pentru restul artiștilor,
Ce se vor comerciali,
Va așteptăm în cimitirul viselor,
Suntem gropari!
Refren: Cuvinte celebre,
Ascunse printre tenebre,
Bun venit în lumea noastră!
Suntem pompe funebre!
Aky: Dinții stau până-n vertebre,
Mai intens decât cocatarii.
Fug pentru vise, întotdeauna va fi moca.
Refren: Cuvinte celebre,
Ascunse printre tenebre,
Bun venit în lumea noastră!
Suntem pompe funebre!
Aky: Dinții stau până-n vertebre,
Mai intens decât cocatarii.
Fug pentru vise, întotdeauna va fi moca.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre realitatea dură din underground, despre moartea viselor și despre refuzul de a se conforma normelor comerciale. Artiștii se prezintă ca gropari ai viselor celor care se vând sistemului.