Neicuță, de când te-ai dus
Trei garoafe-n poartă-am pus,
Garoafele-au înflorit
Și tu, neică, n-ai venit.
Ai uitat, neică, zăvoiul
Unde cânta pițigoiul,
Zăvoiul și poienița
Unde ne cânta mierlița.
Frunzuliță, fir mohor,
Vin’, neicuță, la izvor,
La izvor cu apă lină
Vino dorul de-mi alină.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al unei persoane după un neică plecat, evocând amintiri legate de natură și locurile dragi împărtășite. Natura devine un simbol al trecutului și al legăturii pierdute.