Jiule, voinicule,
Jiule, bătrânule,
Cine mi te-a supărat
De vii așa spumegat?
– De ce să fiu supărat
Când atâtea s-au schimbat,
Și pe deal, și pe câmpie
Apelează la Jiu cu apelative care sugerează atât tinerețe, cât și vechime, subliniind rolul său de martor al istoriei.">Toți muncesc în veselie.
Viu negru de la Lupeni
Și-apoi trec la Livezeni,
D-aia sunt întunecat,
Dunării sugerează că Jiu are o poveste importantă de împărtășit, poate una despre schimbare și pierdere.">Mult cărbune am spălat.
– Jiule, în tine ape
Se revars-aproape toate,
Dunării la revărsare
Tu să-i duci mândră cântare.
Sensul versurilor
Piesa personifică râul Jiu, care pare supărat din cauza schimbărilor aduse de activitatea minieră. Râul, martor al muncii grele și al transformărilor din peisaj, este îndemnat să ducă un cântec Dunării.