Foaie verde, bob negară,
Frumoasă-i noaptea de vară,
Mult o fi trecut de-aseară
De când tu m-aștepți pe-afară,
Măi Ioane, Ionelule!.
Eu, neicuță, am venit
Și te-am găsit adormit,
O dată te-am sărutat,
Dar tu nu te-ai deșteptat,
Măi Ioane, Ionelule!.
Pe unde iubeam odată
Acuma iarba-i tăiată,
S-a tăiat, s-a veștejit
De când noi nu ne-am văzut,
Măi Ioane, Ionelule!.
Foaie verde peliniță,
Nu te supăra, neicuță,
C-am să viu iar la portiță
Și să-ți dau, neică, guriță,
Măi Ioane, Ionelule,
Pe sub viță de altoi
Unde ne iubeam noi doi,
Măi Ioane, Ionelule!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia unei iubiri trecute, rememorând locurile unde se întâlneau odată. Persoana își amintește cu drag de momentele petrecute cu iubitul, dar și cu regret că acele vremuri au apus.