Brăduleț de lângă mine,
Te bucuri și-ți pare bine,
Floarea din crenguța ta
Nu-i ca inimioara mea.
Al inimii mele dor
Nu-i ca creanga ta ușor,
Ziua și noaptea oftând,
Pe neicuța-l port în gând.
Bradul niciodată n-are
Durere sau supărare,
Că și toamna, și iarna
Îl leagănă tulpina,
Că și dorul bradului
Nu-i ca dorul omului.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de dor și melancolie, comparând bucuria simplă a unui brad cu durerea profundă a inimii omului. Natura devine un simbol al stărilor emoționale.