Ceva luminos, dulce, vreau să vă anunț,
Vouă tuturor, oamenilor de azi și de mâine,
De-aceea am mai luat o dată instrumentele poetului,
Căci revine poetului menirea să rostească dreptatea de mâine.
Vine un timp nou. Iată ceea ce
Doar câțiva au presimțit. S-ar fi zis un văl
Care ar apărea departe deasupra oceanului. O corabie
Încărcată cu tot ceea ce le lipsea oamenilor: pâine, și o mare bunătate, o mare iubire.
Această bucurie a inimii de a bate nu pentru ea,
Ci pentru corp și spirit în întregime. Această bucurie
A poetului de a scrie nu pentru el, ci pentru o mulțime generoasă,
Această bucurie a omului de a-și regăsi semenii.
Iată deci ceea ce vreau să vă anunț.
Cerul, primăvara, vacanțele de care se vorbea în vechile
Poeme, vor fi pentru toți, de acum înainte. Și frumusețea,
Speranța, redate oamenilor precum vederea orbilor.
Sensul versurilor
Piesa anunță un viitor mai bun, plin de bucurie și speranță pentru toți oamenii. Poetul își asumă rolul de a vesti această schimbare pozitivă, în care frumusețea și speranța vor fi accesibile tuturor.