Începem o discuție – se-ntrerupe.
Începem să clădim un perete – nu ne lasă să-l isprăvim.
Și cântecul nostru, nesfârșit.
Pe toată zarea le-mplinește.
Deasupra corturilor trec stoluri de stele
câteodată obosite, dar sigure
de drumul lor,
de drumul nostru.
Iar ziua – chiar și cea mai nedreaptă – îți lasă-n buzunar
un steguleț alb-albastru de la sărbătoarea mării,
îți lasă pe limbă o înghițitură din ulciorul seninătății,
îți lasă în privire un „mulțumesc” al celor doi ochi
ce-au privit împreună cu tine aceeași piatră,
ce-au împărțit cu tine aceeași durere, aceeași pâine, aceeași apă.
Toate le-am împărțit între noi, tovarăși,
acum putem să trăim, sau să murim
simplu, și frumos – foarte frumos –
ca și când am deschide dimineața o ușă
să spunem bună ziua soarelui și lumii.
Iannis Ritsos – Poeme (Editura tineretului)
Sensul versurilor
The poem speaks of shared experiences, resilience in the face of adversity, and finding beauty and hope even in the simplest things. It emphasizes the importance of unity and shared burdens, suggesting that together, we can face life's challenges with simplicity and grace.